Je suis une urbanne / I am urban

This post needs to be in Romanian, so I send all apologies to my readers who can't deal with the language (if any). I'll provide an extra translation on request (please don't :) ).

Sunt o urbana. Traiesc intr-un oras mare, cu multe masini si suficienta poluare cat sa nu ma tem ca o sa mor din cauza potentialei caramizi care imi va cadea in cap, ci din cauza masinilor si a fumului de tigara inhalat la mana a doua. Ma trezesc dimineata dupa ce suna trei alarme de la trei telefoane si tot nu sunt in stare sa gasesc usa baii. Ma spal pe fata cu fel de fel de substante care cica ar trebui sa ma faca sa arat "pretty"si mananc un iaurt care sa imi ajute digestia (si asa data peste cap). Ma deplasez cu taximetrul si ma intretin cu taximetristii despre ultimele barfe din "Libertatea", despre cum ar trebui tratati politicienii ("mitraliati pe stadioane, domne!"), despre cum e sa fii tanar ("dvs aveti toate usile deschise, domnisoara... da pe mine cine ma mai ia?") si despre vremea de afara ("I watch the weather channel", pentru cei care au vazut Laws of Attraction).

Ziua mi-o petrec la birou. De plictiseala, imi fotografiez uneori colegii cand avem sedinte. Pun pasiune in ceea ce fac si uneori mi-o iau ideile inaintea vorbelor, se produce cate un blocaj in sistem si nu mai sunt in stare sa spun nimic. La pranz mananc in cate un restaurant cu nume obscur, de cartier. Mananc supa de obicei, pe asta nu am cum sa o aduc de acasa la pachet, si oricum e mai distractiv sa mai ai o sedinta de proiect in timp ce te chinui sa invarti spaghetele pe furculita si te intrebi la ce o fi buna lingura. Alteori mananc trei banane si un pachet de biscuiti dulci. Nu ma intreb dupa aceea de ce ma doare stomacul. Cand imi gasesc cate un moment liber, citesc alte bloguri sau citesc stirile zilei de pe 9AM (in special rubrica mondena, ca sa am ce povesti cu taximetristii). Cand am rabdare, citesc articole din industrie si le recomand prietenilor (care probabil nici nu le citesc si bombane "iar nu are ce face").

Seara ajung acasa si imi revad mailurile de pe serverele "neoficiale". Raspund la ce nu ma enerveaza, mananc ceva nesanatos, vad o avanpremiera pe laptop si adorm cu gandul la vacanta din Spania care nu mai vine.

Sau poate viata mea e in alta parte si nu are nici o legatura cu faptul ca am ales sa fiu o urbana?

Interesting to listen to is Mylene Farmer's Pas de temps de vivre. Makes you wonder...

Je n'ai pas le temps de vivre
Quand s'enfuit mon équilibre
Je n'ai pas le temps de vivre
Aime-moi, entre en moi
Dis-moi les mots qui rendent ivres
Dis-moi que la nuit se déguise
Tu vois, je suis
Comme la mer qui se retire, de
N'avoir pas su trouver tes pas...