Despre cum e sa te arunci in apa rece

Uneori fac lucruri traznite. Gandesc fara pic de instinct de conservare. Fac lucruri despre care imi e clar de la bun inceput ca nu duc nicaieri, ca sunt doar faze care incep si se termina fara limite. Merg inainte si ma arunc in apa, desi stiu ca ar putea sa fie putin adanca (aflu mai apoi ca e foarte rece). Sau ies afara in haine subtiri, stiind ca e frig, doar de dragul de a purta bluza “aceea” sau de a simti vantul prin par. Sau dansez prin ploaia calduta de vara dupa ce am calcat intr-o balta – la ce bun sa mai tin umbrela deasupra capului?

Poate ca nu e cea mai buna cale, poate ca asa risti ca toate consecintele negative sa ti se sparga in cap. Ma gandesc uneori ca multe din lucrurile care mi s-au intamplat in viata faceau parte dintr-un risc pe care mi-l asumasem. Stiam ca s-ar putea intampla ceva, si dincolo de nepasare sau inconstienta exista o curiozitate a senzatiei de care nu am reusit sa scap niciodata. Pana la urma, nu ne traim vietile doar anticipand finaluri. Cateodata, inveti sa dansezi dansand, si incepi sa inveti culorile pictand.

Asa ca… de ce sa imi pese ca voi pierde, daca in acelasi timp am sansa de a castiga totul? De ce sa imi para rau ca am zburat cu aripi de ceara, daca am vazut soarele atat de aproape? De ce sa nu incerc, in loc sa imi imaginez cum ar fi fost?

Dupa ultimele rapoarte venite de la cer, se pare ca avem totusi doar o viata :-)

You gotta have a dream
If you don’t have a dream
How you gonna have a dream come true?
(Ella Fitzgerald, Happy Talk)