Deci, ce vroiam sa zic...

Mediul corporatist romanesc este toropit de standardizare. Vorbind cu un prieten mai demult, ii spuneam ca poate mergem cu totii la traininguri ca sa invatam vocabularul de lemn care sa ne permita sa ne intelegem unii cu altii. La nivel de limbaj, avem cateva formulari fara de care banuiesc ca am invata cu totii limbajul semnelor. Sau am folosi o alta formula consacrata: “N-am cuvinte”. Sau am zice “Mai gad! Intelegi ce vreau sa zic”. Sincer… nu :)

Fata ce sa mai atata tot... Ai ma. Hai, vorbim. Sunteti scumpi. Mersi draga esti o dulce. Pupici. Sarutari de maini doamnei. Ma leshi. Inteleg inteleg. Da, sunt cu tine. Te urmaresc. Am o mica nelamurire. Am nevoie de o explicatie pentru asta. Maine ie dedlain. Sa fim pe aceeasi pagina. Da-mi un fidbec. Mama ce tare. Superbeton. Marfa frate, iti spun. Tre sa mergi la hasher. Deci, da. Desteapta treaba. Ce dracu, suntem buni. Sa se chinuie si ei un pic. Misto, frate, stii ca iti ziceam eu. La valoarea ta… Vorbim. Care e relevanta? Kilu meu. Stiu ca poti mai mult de atata. Bine ca esti tu destept. Te poooop.

Later edit: S-a cancelat intalnirea?

PS: Gasiti cateva exemple faine si la Florin, aici.

Cause I don't care if I ever talk to you again.
This is not about emotion,
I don't need a reason not to care what you say,
Or what happened in the end.
This is my interpretation,
And it don't, don't make sense.
(Mika, My Interpretation)